Doctrinarul Revolutiei Romane din Transilvania (1808-1864)
Simion Barnutiu a fost primul profesor care a predat elevilor blajeni notiuni de drept si filosofie romana, pentru o mai buna intelegere de catre acestia a straii natiunii romane. Manifestarile si documentele anului 1848 poarta amprenta acestui „altel al romantismului”.
Celebrul discurs rostit in 14 mai 1848 in catedrala Blajului, a devenit platforma de gandire a Adunarii de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, pe care o va adopta si Avram Iancu in lupta armata. Discursul lui Simion Barnutiu, ce mai mare opera oratorica din istoria romanilor, exprima calitatile de cugetator european ale „aredeleanului de fier”, adeptul ideii ca „fara nationalitate, nu e libertate”.
Adunarea Nationala de la Blaj l-a investit in functia de vicepresedinte al adunarii, continuandu-si activitatea revolutionara ca vicepresedinte ai Comitetului permanent din Sibiu, presedinte al Comitetului Natiunii si al Comitetului de pacificatiune de la Sibiu.
Cu o pregatire juridica inceputa la Sibiu si desavarsita la Viena si Parma, dupa revolutie Simion Barnutiu pleaca la Iasi, unde dupa un profesorat stralucit la Academia Mihaileana, ajunge primul rector al Universitatii Iesene, infiintata de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 1860. A tinut cursuri de isotria dreptului roman, de drept natural, public si privat, de logica, psihologie si filosofie, publicand si lucrari in aceste domenii: Dreptul public al romanilor, Psihologia empirica, Logica si altele.
