Istoricul cel mai priceput al Ardealului (1857-1909)
Apreciat de prietenul sau, Nicolae Iorga, ca fiind „istoricul cel mai apreciat al Adrealului”, Augustin Bunea, profesorul, publicistul si canonicul mitorpolitan de la Blaj, avea sa fie aparatorul lui Iuliu Coroianu in Procesul Memorandistilor (1894).
Implicat in politica pentru susitnerea drepturilor natiunii romane, Augustin Bunea a fost semnatarul Memorandumului de la Blaj (1907), alturi de Ioan Micu Moldovan, protest la adresa Legii scolilor (Aponnyi) de maghiarizare prin scoala.
A sustinut infiintarea la Blaj a Reuniunii de consum, Reuniunea femeilor romane si a Casnicei Romane.
Ca istoric, Augustin Bunea a fost continuator a ideilor lui Inochentie Micu Clain si al reprezentantilor Scolii Ardelene. Lucrrarile sale sunt legate de istoria Bisericii Greco-Catolice si aspecte ale vietii social-politice din Transilvania in epoca de afirmare a romanilor ca natiune politica: Cestiuni din istoria dreptului Bisericii romane unite (2 vol.), Din istoria romanilor. Episcopul Ioan Inochentie Klein (1728-1751), Ierarhia romanilor din Ardeal si Ungaria, Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Dueasa (1890), Episcopii P. P. Aron si Dionisiu Novacovici, Stapanii Tarii Oltului, Incercare de istorie a romanilor pana la 1832, s.a.
In 1909 a fost ales membru activa al Academiei Romane, discursul de receptie fiind „Stapanii Tarii Oltului”.
In Parlamentul de la Bucuresti acelasi Niclae Iorga a definit peronalitatea carturarului blajean: „Augustin Bunea a fost istoric desavarsit, orator fara pereche, scriitor, din aceia cu cari romanii de dincolo isi fac cinste”.
