Un spirit critic si creator (1761-181)
Coleg de studii la Roma si la Viena cu Gheorghe Sincai, Petru Maior a fost profesor la Seminarul din Blaj, la Reghin si cenzor pentru cartile romanesti tiparite la tipografia Universitatii din Buda.
Opera lui Petru Maior, istorica, filologica si pedagogica, adaptata, tradusa sau originala, reprezinta, sub raportul ideilor, apogeul Scolii Latiniste de la Blaj. A avut sansa sa-si tipareasca si sa-si difuzeze scrierile in timpul vietii, efectul lor contribuind la emanciparea romanilor din Transilvania.
Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia (1812), cea mai influenta dintre scrierile fruntasilor Scolii Ardelene, a devenit cartea de capatai a generatiei pasoptiste.
Lexiconul de la Buda – primul dictionar etimologic al limbii romane, opera colectiva a carturarilor Scolii Ardelene, poarta amprenta conceptiei sale.
Petru Maior este considerat „parintele studiului filologic in cultura romaneasca” datorita ideilor sustinute in: Diseratie pentru inceputul limbii romanesti, Diseratie pentru literatura cea veche a romanilor, si Otographia romana sive latina valachica…
Folosind mijloace traditionale ale predicii, Petru Maior a publicat la Buda, in anul 1809, Didahii, adica invataturi pentru cresterea fiilor, opera pedagogica in spirit iluminist.
Pentru straini, scrierile sale polemice sunt in limba latina, mai ales cu referire la Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia, care pentru tinerii studenti din sec. al XIX-lea insemna „diploma nobiliara a stralucitei descendente romane a poporului roman si ceea ce se spune in ea este o justificare a drepturilor pe care azi le revendicam in numele drepturilor firesti ale popoarelor”.
